Imperiul cuvintelor

In imperiul cuvintelor toate lucrurile sunt de sticla. Trebuie sa fii atent la fiece pas sa nu spargi ceva. Trebuie sa ai grija la fiecare cuvintel, chiar si la cele de-abia inventate, sa nu le calci in picioare semnificatia. Caci vorbele pot sa doara uneori mai rau decat faptele tale, iar mare parte din faptele tale rasar din vorbele tale. De cand esti mic tot inveti cuvinte si iti cladesti un fel de castel din carti de joc. Castelul meu cu castelul tau si castelul tuturor formeaza acest mare imperiu cristalin. Defapt e atat de transparent incat nici nu se vede. Dar tu stii ca e acolo, pentru ca stii cuvintele. Cu cat stii mai mult cuvinte, de-aia ii afli maretia. Asa ca ai grija cum calci, sa nu darami castele.

In imperiu avem mai multe regate. Uite de exemplu avem regatul lui "trebuie" sau regatul "libertatii", dar ele s-au tot razboit de-a lungul timpului fara sa stie prea bine de ce, ca si "adevarul" si "stiinta". "Binele" e cel mai mare dintre toate, dar tot se furiseaza in el emigranti "rai" pentru ca probabil au vazut ca era mai bine decat la ei in tara si au cerut azil politic sau ceva de genul asta. Si o intreaga pleiada de povesti de razboi, de viata, tragedii sau destine fericite, iar tot ce trebuie sa stii ca sa le deslusesti sunt cuvintele. De fiecare data cand inventezi un cuvant mai apare un regat. Si daca el supravietuieste, atunci, felicitari, ai reusit sa mai cresti complexitatea imperiului cu un grad. Tu ca slujitor la curtea imparatului ar trebui sa stii mai bine ca asta e de rau augur. Cel putin pentru cei care stiu cuvinte multe. Celorlalti le e mai usor, dar vestile din teritoriu ne spun ca nici ei nu mai fac fata. Presiunea cuvintelor e prea mare si nu mai pot plati birurile. Iar fiecare regat, fiecar cuvant, fiecare inteles isi cere partea.

Poate ca intr-o zi cand vantul va bate tare toate cartile de joc se vor prabusi si va ramane decat pamantul de sub ele. Dar oare el mai exista? Traind aici la inaltime nu l-am mai zarit demult. M-am increzut tot timpul in asigurarile maestrilor cartografi. Si eu la randul meu sunt un arpentor fara munca, asa ca mai imi fac de lucru pe ici si colo. Tare mi-e insa ca atunci cand totul se va narui, poate mult dupa ce eu voi fi murit, nu ne va ramane decat harta si mumiile cuvintelor fara inteles.