Visul lui Einstein

Dupa ce am esuat cu mecanica cuantica, cursurile de fizica din facultate culminand cu un adevarat fiasco - unii au copiat, iar eu am tocit fara sa retin nimic, am incercat la un moment (in timp ce lucram la Gameloft parca) sa patrund relativitatea generalizata, in ideea ca este singurul aspect al fizicii pe care nu-l atinsesem nici un pic. In fine, acum ca ma gandesc ar mai fi si mecanica continuului si a fluidelor, mecanica analitica adevarata, astrofizica si mai sunt multe altele, dar bucata asta parea cu adevarat importanta. Mai ales ca citisem peste tot ca asta a fost marea realizare a lui Einstein dupa relativitatea restransa, insa tot ce stiam despre ea era din carti de popularizare a stiintei in care se aminteau doar lucruri de genul ca lumina e deviata de stele sau ca spatiul se curbeaza. Daca despre relativitate mai stiam cate ceva de la scoala (desi nici acum nu stiu prea bine care se contracta si care se dilata, timpul sau lungimea), despre teoria lui Einstein a gravitatiei nu stiam insa nimic. Ei bine, am esuat atunci din nou. Am luat un curs de pe net si m-am speriat cand a inceput sa ma ia din prima cu tensori si conventia de sumare. Mi-am zis: unde e fizica? aici e numai matematica. Si am renuntat.

De curand m-a incitat primul cd audio din Feynam Lectures despre gravitatie. Amintea din nou de Einstein si curbura spatiului, insa de data asta imaginea era din nou prea simplista sau nu puteam vizualiza conceptele. Drept pentru care m-am hotarat sa caut pe net si sa vad daca gasesc vreun curs universitar filmat. Rezultatul: cursul General Relativity tinut de profesorul Leonard Susskind la Stanford.



Asa ca m-am uitat de la cap la coada si surpriza: nu e chiar asa greu precum pare cand cineva explica bine. (Ultimele doua cursuri se gasesc pe iTunes.) Prin urmare, m-am uitat doar la niste filme, n-am lucrat nimic pe langa, si acum am o intelegere mai buna a subiectului, poate chiar si a cosmologiei si gaurilor negre. Mi se pare nemaipomenit, mai ales ca unele lucruri nu pot fi intelese decat prin matematica, si nu prin carti de popularizare. Singura problema pana acum era ca asemenea materiale nu erau publice, poate o data din cauza aspectului financiar, si apoi poate dintr-o credinta ca publicul mai larg n-ar fi interesat. Tot de salutat este si initiativa OpenCourseWare de la MIT sau YouTubeEDU.

Ma bucur ca traiesc intr-o perioada in care streamingul video a devenit o realitate si informatia incepe sa curga libera dand contur la ceea ce s-a dorit defapt sa fie Internetul - un mecanism de usurare a invatarii, a cognitiei, a comunicarii si nu numai.

P.S. M-am documentat putin si am aflat ca Susskind este un personaj destul de cunoscut, unul din pionerii teoriei string-urilor si un adversar al lui Hawking. A publicat de curand o carte numita The Black Hole War si pe care am gasit-o pe torente ca audio book. De asemenea mai apare si in filmul documentar The Elegant Universe al lui Brian Greene:



Mai multe despre Brian Greene, string-uri si universul elegant puteti gasi aici sau pe TED:

Daniel

Ma obsedeaza melodia asta de ceva vreme.



Am vazut-o prima data la TV in camera de hotel din Dublin, apoi weekendul trecut pe VH1 si acum imi suna mereu in cap. Are o atmosfera mai speciala...

Iarna, depresii, fericire, havoc...

Ma tot gandesc de ceva vreme sa ma reapuc sa scriu pe blog. N-am stiut cum sa incep. N-am mai scris nimic de multa vreme, e greu sa scrii din nou, e greu sa te regasesti cu cuvintele, cu frazele, cu ideile insirate liniar, e greu sa-ti reasezi gandurile pe hartie, fie ea electronica.

Pe de o parte mi-a fost rusine, rusine de mine. Nu mai scriam pentru un motiv. Imi gasisem un echilibru, un statu quo, o indeletnicire sau mai multe care sa ma tina departe de nevoia de grafoterapie. Si apoi, eu eram cel care propovaduia secretul fericirii, ca apoi sa trec printr-o alta iarna de depresii si experiente noi, departe de a face din viata ceva monoton, poate mai degraba cruda, dar, de ce nu, incitanta.

Curand, peste doua saptamani poate, voi pleca la Dublin, unde voi munci, practic incepand o viata noua. Am terminat-o cu jocurile pe mobil, insa plecarea de la EA a fost destul de grea. A fost primul job de la care chiar mi-a pasat ca plec. N-aveam nimic serios impotriva lor, ma intelegeam bine mai cu toata lumea si eram apreciat. Nu era perfect, nu zic asta. Dovada ca mi-am si cautat de lucru in strainatate. N-a fost ceva foarte serios, nu credeam ca o sa reusesc sau ca o sa ma hotarasc sa plec, dar faptul ca ma vor angaja la Havok a fost total neasteptat. Sau poate n-ar fi trebuit, asa cum mi-a spus un prieten, si ca ar fi trebuit sa plec mai demult sa fac fizica pt jocuri, ce mi-am dorit de multa vreme.

Si dintr-o data, m-am uitat in urma si mi s-a parut ca mi-am irosit anii. Ca ar fi trebuit sa dau la fizica si nu la calculatoare. Ca ar fi trebuit sa fac jocuri pe PC si nu pe mobile. Ca ar fi trebuit sa plec din tara demult si nu sa pierd vremea cu Politehnica, un job in Bucuresti, cluburi si alcool. Dar poate ca asa a fost sa fie, de asta a fost nevoie ca sa ma descopar. Sau mai degraba sa ma redescopar: sunt un tocilar. Ce altceva as putea sa fiu daca gasesc placere in a sta singur si a programa sau a citi carti de popularizare a stiintei sau articole din Scientific American. Si stiti ceva: imi place la nebunie.

Nu stiu ce e fericirea. Am atatea puncte la care mai trebuie sa lucrez incat voi umple multi ani de acum incolo. Ma dezvolt ca un bipol bizar: pe masura ce imi creste speranta, optimismul, viziunea pozitiva asupra vietii, de aia imi sunt mai adanci depresiile cand cad in ele. Bat spre 26, ma simt batran, alteori ca un copil fara habar despre lume. Prieteni in jurul meu se imbolnavesc, nici eu n-am dus-o prea bine niciodata, migrenele blestemate nedandu-mi pace. Tanjesc spre o viata de tihna, in care sa ma impac cu mine insumi, cu trecerea vremii, cu tot ceea nu pot sa fac, cu viitorul care ma inspaimanta, cu fricile mele toate, cu surprizele care vor veni si pe care le vreau si nu totodata.

Poate voi gasi toate astea in Irlanda. Poate imi voi schimba viziunea asupra lumii. Poate nu voi mai fi atat de pornit si rebel. Poate voi deveni si eu ca fratele meu sau ca Vlad - la casa lui, cu nevasta, copil. Poate, cine stie. Dintr-o data atat de multe necunoscute, dar bucurandu-ma si ingrijorandu-ma in acelasi timp nu reusesc acum decat sa fiu neutru, un pic apatic. Cand o buca e pe foc si una in gheata in medie stai bine.

Ma opresc aici. Firul gandurilor a inceput sa defaca in mai multe in capul meu si stiu ca e semn ca trebuie sa-l las in pace si sa nu ma incumet sa-l secventiez. Nu m-as alege decat cu o durere de cap :).

Poze din Dublin