Am plecat joi dupa-masa spre Brussels, am aterizat pe Charleroi pe la 7 pm. Ies din aeroportul relativ mic si ma iau dupa semnul de "bus" si ajung pana intr-o margine unde se mai adunasera cativa romani. Era pustiu si dupa cateva minute m-am lamurit ca asteptam degeaba. Drept pentru care ma intorc pregatit sa-mi impleticesc limba intreband pe unu si pe altul. Un sofer de autobuz ma lamureste ca shuttle-ul de Brussels era fix la usa pe care iesisem de prima data. Acolo mai imi explica cineva ca trebuie sa ma intorc inauntru ca sa-mi cumpar bilet. Pana la urma vine autocarul si plecam.
Ajung la Gare du Midi unde caut teleghidat o buda. Am revelatia automatului din perete care iti schimba bani mai mari in monede de 50 de centi ca sa-mi pot face nevoile. Dupa care ma incumet sa caut un mijloc de transport spre Grand Place. Mi se spune sa iau tramvaiul 4 sau 55 trei statii. Automatul de bilete ma lucreaza - imi refuza moneda de 1 euro. Urmatorul de mai dragut. Cobor la tramvai care, surpriza, era cu un etaj mai jos decat metroul. Nu ma uit la numar si ma sui in primul care vine. Teapa, dupa o statie ajunge la o ramificare de tunel si se anunta: Terminus. Cobor dezorientat, ma uit pe o harta, nu inteleg nimic, asa ca mai ma balbai odata intreband. Cica sa ma sui repede in asta care tocmai a venit pe partea cealalta. Alerg ca nebunu' cu geanta pe umar si ma sui in fundul tramvaiului unde il mai intreb pe un nene negru daca m-am suit bine si cand sa cobor. Pana la urma nenea asta ma scoate la suprafata si merge cu mine sa-mi arate unde e Grand Place - statea aproape si a fost placerea lui sa ma conduca. Fac un pic de conversatie cu franceza mea de balta, ca el sa-mi zica: "J'ai beaucoup des amis roumains." Mai sa vezi!
Ne despartim entuziast. Il sun pe Adi, iar Adi nu era in Grand Place. Era intr-un fast food langa Bursa acolo unde intorc autobuzele. M-a lamurit o groaza, eu care de-abia picasem in toi de noapte intr-un oras total necunoscut. Asa ca o iau inapoi pe o straduta, dau coltul, ma uit spre o vitrina si il vad pe Adi cu claia lui de par cret. Ca sa vezi, l-am gasit din prima. Ma duc la el rapid si bag si dupa ce ne salutam, bag si eu un senvis cu cartofi prajiti. Ne ducem la hotelul lui unde aveam emotii cum o sa stau la el in camera, dat fiind ca nu aveam nici un fel de cazare rezervata. In continuare eram ca pe planeta Marte, habar n-aveam pe unde mergeam. Nici o problema la hotel, las bagajul, hai sa bem o bere.
Pe strada plina cu magazine de haine de firma, o petrecere ce parea sa fie privata se desfasura in magazinul Diesel (parca). Ne infiltram si noi, insa cam bateam la ochi. N-am reusit sa punem mana pe bere, dar am mancat niste fistic. Lui Adi ii face poza fotograful care tocmai pozase inainte niste negrese o data si jumatate cat mine. Iesim. Pe strada aproape pustiu. Trec 3 americani pe care ii intreb daca nu stiu vreun bar mai plin. Sigur, Delirium Cafe. Cotim pe strazile inguste si gasim locul. Intram. Plin ochi si un bar lung presarat cu muuulte dozatoare de bere. Luam si noi. Ne asezam la o masa mai in spate si bem o apa de bere.
Intr-un colt o usa. Eu zic ca e buda. Adi se duce sa se uite. Surpriza, e subsolul si e la fel de plin ca in Expirat sambata. Normal, coboram. Jos se desfasura un prea frumos concert de muzica live, diverse trupe din Brussels cantau cate 2-3 piese. Rock, blues, funk si chiar niste incepatori care au incercat un penibil It's my life de la Bon Jovi si apoi si-au spalat pacatele cu un fel de sarba de indie. Noi am plusat si ne-am luat bere cu 9% alcool, dupa care ne-am mai luat, insa eu am mai coborat stacheta. Oricum dupa vreo 4-5 beri eram tocmai veseli si sociabili. Nu agatam nimic, in afara de Adi niste francezi la buda care il invita sa lucreze la firma lor. La un moment dat muzica se termnina, iar noi avem chef sa dansam. Doar o mica parte din multimea care fusese acolo ramane sa faca acelasi lucru. Ne suim pe scena si schimbam impresii cu localnicii si niste americani si suedeze sau ce erau. Nu prea ne incanta, dar continuam sa dansam piliti fiind. Pana la urma dam sa plecam, cand Adi realizeaza ca i-au disparut ochelarii (de pe masa, nu de la ochi). Si disparuti au ramas. Impacati cu ideea, iesim.
Nu mergem noi mult cautand un taxi in semi-betia noastra semi-trista, cand dupa colt apar doi tipi. Ne intreaba daca avem o tigara. Pareau sa fie si ei luati ca si noi, foarte vorbareti, prietenosi, se apropie de noi. Le zic ca nu mai am tigari, cand ma trezesc cu unul din ei lipit de mine. Ma dezmeticesc repede si-mi dau seama ca-mi luase portofelul din buzunarul de la spate. "You've got my wallet. Give my wallet back!" ii zic. Suprinzator, mi-l da si rade. Ma intorc spre Adi si ii zic la care el exclama ca i-au luat telefonul. Nici nu-mi mai aduc aminte bine ce s-a intamplat, ca tipii au fugit si noi dupa ei. Adi era primul, insa bag un sprint puternic si-l depasesc urland dupa tipi. Alergam ce alergam, aproape ca nu mai puteam, cand cel care imi luase portofelul se opresete. Ma agat de el ca nu mai puteam, iar Adi vine si incepe sa-l scuture nervos sa-si cheme prietenul sa-i dea telefonul. Trece o masina neagra si nu stiu cum, dar realizez ca e politia. Ii opresc. Le explicam ce s-a intamplat. Dupa un minut doua de vorbarie politistii ne cred, il cracaneaza pe tip si ii pun catusele. In buzunare ii gasesc un briceag. Noi eram cu adrenalina in sange.
Politistii ne zic sa ne suim in masina sa-l cautam pe al doilea. Noi eram reticenti ca-l vom gasi. Am mers pe toate stradutele posibile din centru. Credeam ca tipul s-a ascuns, ei erau insa mult mai increzatori ca noi. Si dupa aproape o jumatate de ora de cautari, nici noua nu ne-a venit sa credem, dar l-am gasit, chit ca-si pusese o caciula in cap. L-au trantit de masina, i-au tras cateva bucati cu statia radio in gura si l-au bagat la duba. Telefonul nu l-au gasit insa. Restul noptii pana la 6 dimineata ni l-am petrecut la sectie completand declaratii (vezi fot0). O intreaga aventura, ce mai.
Ne-am intors la hotel unde Adi a dormit 2 ore si s-a dus la training. Eu m-am boierit si pe la pranz am pornit sa vizitez orasul. Am pus poze pe flickr ca sa vedeti pe unde am batut cu piciorul, desi eu nu stiu prea bine ce-am vazut si ce-am pozat. Schiopatam de la un genunchi si aveam febra musculara de alergatura de cu noapte. La un moment dat am realizat ca ma aflu in orasul in care se afla monumentul Atomium - habar n-aveam. Asa ca ajung pana acolo ghidat de data asta de un spaniol tatuat pe maini originar din Galitia si mutat de 22 de ani in Belgia. Dupa ora 4 ma intalnesc cu Adi si ne ducem la hotel sa ne luam bagajele si sa plecam ca la 7 aveam tren spre Amsterdam. Si da-i si alearga iara.
In gara, pe afisaj, trenul nostru e afisat si langa scrie Suprime. Mai dracie. Intreb la informatii: trenul s-a mutat in gara de nord, asa ca trebuie sa luam alt tren de pe peronul 20 si sa mergem 2 statii pana in cealalta gara. Pe peronul 20 un tren gol in care nu se imbarca nimeni. Un controlor cu sapca parca de jandarm ne explica ca trebuie sa luam alt tren de pe alt peron. Si da-i si fugi iara, ca eram in intarziere. Pana la urma reusim si plecam spre Amsterdam.
Ajungem in Amsterdam. Iesim din gara, nu intelegem nimic. Avem adresa hostelului, intrebam pe cineva. Aha, deci luam tramvaiul 16 pana la Amsterdam Concert House. Toate statiile aveau nume kilometrice care se terminau ba in "straat" ba in "plein". Din nou nu intelegem nimic. Ajungem pana la capat de linie si ne da vatmanita afara si ne zice sa luam alt tramvai inapoi, ca trebuia sa coboram la Museumplein. Ce chestie. De acolo, o tipa grasa care tocmai se pregatea sa se suie pe bicicleta ne explica in engleza pe unde sa o luam. Nu ne-a spus insa prea bine, asa ca mai intrebm pe inca vreo 2-3. Gasim in finalul hostelul.
La receptie, dupa o scurta introducere, ne anunta: avem o veste proasta si una buna. Nu avem camera pentru voi, insa fiind vina noastra, v-am gasit loc in alta parte. Nu au mai gasit in alta parte decat intr-un hotel de 4 stele si ne-au platit taxiul pana acolo. Noi nu am dat decat cei 200 de euro pe care ar fi trebuit sa-i dam pe o camera cu 2 paturi si toaleta in hostel. Si iata-ne la miezeul noptii la etajul 9 intr-o camera de hotel cu televizor LCD in camera si tot confortul, mancand din conserve pe care le cumparasem de la un non-stop din zona.
Iar acum mi se face somn, si v-am povestit deja partea cea mai interesanta a vizitei mele. 3 zile intense. Bineinteles, am avut si surprize la intoarcere. Se lucra pe calea ferata, asa ca a trebuit sa mergem o parte din drum cu autocarul. Dar in sfarsit totul a fost bine. In afara de faptul ca Adi s-a intors fara telefon si fara ochelari. Totusi ok. Amsterdam-ul e foarte frumos si pline de biciclete, coffe-shop-uri si vitrine cu neoane rosii-violet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu