White Lies

Cea mai concentrată expresie care ar putea descrie această trupă proaspătă și albumul lor de debut sună cam așa: catchy dark indie. Într-adevăr în ultima vreme am deraiat destul de mult în ceea ce privește stilurile muzicale, dar am un singur argument în favoarea mea: ascult orice fel de muzică care îmi gâdilă urechile sau are un minimum de conținut, de valoare, de muncă depusă, de emoție în ea. Iar băieții ăștia mi-au gâdilat suficient urechile încât să le cumpăr albumul, deși sunt puși la categoria indie pe care eu în general o displac sau ignor.

I-am ratat toamna asta odată cu Coldplay și Elbow. Au 4 clipuri pe youtube cu o atmosferă super. Aproape toate piesele de pe album îmi plac, ceea ce nu mi se întâmplă des, și am ajuns să le ascult obsesiv. Complexitatea muzicală e redusă, compozițiile sunt de cele mai multe ori simpliste, dar antrenante și melodioase (în special refrenurile), deși uneori am fost surprins de câteva decorații orchestrale deosebite și niște sunete de sinteză foarte plăcute. Un lucru e clar, cine a produs acest album a făcut o treabă foarte bună și a creat un sound original, spațios, surreal. Ceea ce me likes.

Toboșarul e foarte bun, iar solistul unic. O voce groasă, expresivă, capabil în același timp să urce, chiar dacă live pare să falseze puțin. Cred că cea mai bună parte sunt versurile. Nu sunt un expert în lirica engleză, dar cuvintele par foarte bine îmbinate, formând un fel de povești in versuri, de piese de teatru cu dialoguri și decoruri, o poezie a morții și a vieții, un fel de concept album care te pune pe gănduri în legătura cu diferite gânduri pe care le avem uneori. Au fost comparați cu trupe ca Joy Division sau Interpol, pe care eu nu le-am ascultat și se pare că nici ei prea mult. Ceea e surprinzător e că au început să cânte pe la 14 ani ca o trupă de indie din ăsta șturbulatic și enervant de vesel și vivace (ceea ce se resimte un pic ) și apoi s-au trezit că vor să cânte ceva mai întunecat. Ceea ce mă bucură și le urez la mai mare.

Cât despre obsesia lor cu moartea aș spune că e mai sănătoasă și mai veridică decât a unora ca HIM sau orice altă trupă de metal nordică sau de genul ăsta.