Moartea bate la ușă

Nu ştiu câtă lume citeşte blogul asta, dar eu am să fac oricum tot ce-mi stă în putinţă ca să dau mai departe de veste despre un lucru trist care se întâmplă acum în Bucureşti unui tânăr de 28 de ani, programator ca și mine. Daniel Răduță, (fost) coleg de serviciu cu câțiva prieteni buni de-ai mei, suferă de leucemie și va muri probabil dacă nu face transplant. N-am să înșir aici toate detaliile pentru ca le puteți citi pe blog-ul lui Lex, care a pus foarte bine punctul pe i. Citiți aici și decideți ce vreți să faceți.

Sunt atâtea rahaturi care ni se întâmplă în viața asta; într-un moment ca ăsta problemele tale devin ridicole. Și cum te revolți de fiecare dată împotriva tuturor nedreptăților care ți se petrec, vine un punct ca ăsta în care chiar poți face ceva ca să salvezi viața unui om, ceva care contează, nu să stai cu mâinile în sân cum ai stat până acum așteptând ca o autoritate superioară să rezolve tot, în timp ce tu acumulezi tot felul de posesii despre care ai impresia că le poți duce în mormânt cu tine. Știu că a da bani pentru caritate e un fel de scuză pentru a nu te implica direct în problemele lumii. Dar e mai bine decât să nu faci nimic.

Sănătate!