sâmbătă, 13 ianuarie 2007

Fals tratat despre plictiseala (8)

Dar sa mai lasam deoparte critica televizorului (caci trebuie sa recunosc ca am crescut cu el si, desi nu mai ma uit cu fervoare la el, obisnuiam sa fiu dependent: "Ma cheama Mihai si nu mai sunt dependent de TV de 4 ani") si sa ne intoarcem la plictiseala.

Am pomenit despre plictiseala de seara sau plictiseala din vacanta, dar am ocolit voit subiectul plictiselii la locul de munca sau alte ipostaze ce marcheaza senzatia de saturatie. Nu, aici nu mai e vorba de schimbare de mediu sau de oprire brusca dintr-o activitate sau oprimarea ei fortata, ci de supraexcitarea simturilor si indirect a constiintei, dar printr-un efect invers, inhibitor.

De ce te plictisesti de un fel de mancare, de un serial, de o melodit, de o relatie, de vechiul aparat de prajit paine? Un lucru e cert: omului nu-i place rutina si nimic din lucrurile care se repeta (desi muzica house pare sa contrazica acest postulat). Iar o explicatie poate fi regasita chiar in experimentele de la inceputurile psihologiei, pe vremurile lui Pavlov, atunci cand cercetatorii descopera ca intensitatea unui stimul nu este resimtita pe o scala liniara ca cea din realitate, ci una logaritmica, lege care poarta numele Weber-Fechner. De asemenea, mai exista si o proprietatea de adaptabilitate la stimuli repetati si protectie la stimuli puternice (cand iesi dintr-un club nu mai poti auzi vocile susotind sau chiar la nivel normal).

Cand te plictisesti de un lucru inseamna ca te saturi de el. Viziunea asta da cu totul alt sens verbului "a se plictisi", dandu-i o tenta tranzitiva, iar noi pana acum am studiat-o doar pe cea reflexiva. Au ele ceva in comun sau e doar o coincidenta ortografica? Cuvintele au in general o tendinta divergenta a sensului in diferite contexte. Insa studiul etimologic amanuntit duce de obicei la o singura radacina care pare sa adunce la un numitor comun toate sensurile disparate si avand, in viziunea mea, un singur corespondent in plan socio-uman sau profund psihologic.

Plictiseala de ceva, de un obiect, de un animal, de o persoana, de o stare mentala sau o activitate sunt defapt acelasi lucru. Dupa cum spuneam, circuitele de dopamina inceteaza sa mai genereze placere in lipsa excitantilor potriviti, dar si excesul lor poate duce la acelasi rezultat. Dupa cum bine zice zicala: "Ce-i mult strica!".

Niciun comentariu: