"Pentru ca sufletul nostru e imaterial, oamenilor, celor mai multi, care nu stiu cat de greu poate sa le atarne uneori, nu le vine sa creada ca sufletul doare asa cum dor un picior, burta sau capul; ca poti face o 'gripa pshihica' sau 'piatra la suflet', ca te poti pomeni de pe o zi pe alta cu o ciroza sufleteasca." (Gabriel Liiceanu, "Usa interzisa")
Citeam randurile astea acum 3 zile cand m-am hotarat in final sa deschid cartea care zacea putrezita de mai multe luni de cand o cumparasem pe masina de spalat. Si asta dupa ce am postat un blog metafizic in care vorbeam despre pierderea sensului. Ca apoi sa citesc cum cel mai mare filozof roman al prezentului (asa cum am auzit eu ca ar fi) defineste depresia ca fiind "dezagregare a sistemului de iluzii in virtutea caruia inaintam". Probabil ca daca as fi citit asta inainte nu mai m-as chinuit sa scriu ce am scris. As fi sarit direct la citate. As fi vrut eu sa fiu original, dar din pacate eu nu dispun de cultura unui asemenea om, ca sa nu mai vorbesc de experienta de viata. Desi mi se pare putin dubios, cum de-abia la o asemenea varsta un filozof ajunge sa-si pretuiasca mai mult partea umana decat latura ganditoare.
Ma gandeam deunazi cum ar fi sa-ti faci o pagina de yahoo 360 fara prieteni si fara ca nimeni sa stie de ea. Ce rost ar mai avea? Ar fi prima insula pustie in ciberspatiu, iar eu un Robinson Crusoe al ei. Atat doar ca trebuie sa tin bine secretul. E paradoxal: unii se vaita ca nu le citeste nimeni blogul, eu mi-as da silinta sa nu-l citeasca nimeni. Imi suna in cap "Message in a bottle" de la Police. Pacat ca n-am si audio ca sa auziti si voi.
Pe curand.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu