"Odata ce oamenii se confrunta la un nivel experimental cu moartea si nepermanenta tutoror lucrurilor", a continuat Grof, "ei incep adesea sa vada toate strategiile lor personale de viata din prezent ca fiind eronate si totalitatea perceptiilor lor ca pe un fel de iluzie fundamentala. Intalnirea experientiala cu moartea se soldeaza adesea cu o adevarata criza existentiala, care-i forteaza pe oameni sa reexamineze semnificatia vietii lor si valorile prin care traiesc. Ambitiile mondene, impulsurile competitive, nazuinta dupa un statut social, putere sau posesiuni materiale, toate acestea palesc daca sunt privite pe fundalul unei morti iminente."
"Si ce se intampla atunci?"
"Ei bine, din procesul moarte-renastere apare sentimentul ca viata este o schimbare continua, un proces, si ca nu are nici un sens sa te agati de scoprui sau concepte specifice. Oamenii incep sa simta ca unicul lucru rezonabil de facut este sa se concentreze asupra schimbarii insasi, singurul aspect constant al existentei."
Extras dintr-o conversatie intre Fritjof Capra si Stanislav Grof.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu