Jurnal de calatorie

De 3 weekenduri incoace sunt numai pe drumuri. Intai in Vama, apoi la Brasov, apoi Timisoara, iar maine plec acasa la Campina. Nu de alta, dar i-am promis mamei ca vin la parastasul pentru bunica/mama ei. Intr-adevar, desi as fi vrut, n-am mai apucat nici sa postez aici. Se pare ca in vacanta e mai greu sa-ti gasesti timp decat in timpul scolii. Glumesc, bineinteles, tot timpul iti fuge printre degete.

De 3 weekenduri incoace sunt numai pe drumuri. Intai in Vama, apoi la Brasov, apoi Timisoara, iar maine plec acasa la Campina. Nu de alta, dar i-am promis mamei ca vin la parastasul pentru bunica/mama ei. Intr-adevar, desi as fi vrut, n-am mai apucat nici sa postez aici. Se pare ca in vacanta e mai greu sa-ti gasesti timp decat in timpul scolii. Glumesc, bineinteles, tot timpul iti fuge printre degete.

Despre peripetiile din Vama v-am povestit deja. La Brasov m-am odihnit, chiar daca planul initial era sa mergem din nou la mare. Am urcat pe jos pe Tampa si tot la fel am si coborat. O asemenea plimbare din cand in cand face bine unui programator sedentar ca mine. Pe langa asta m-am mai intalnit cu Lex si Raluca la un suc sub zidurile Bisericii Negre, iar in rest am dormit, am mancat bine si m-am delectat cu cei 7 pui ai Tinei, bracul german al lui frati-miu (si al Mihaelei bineinteles, respectiv cumnata mea).

Daca Brasov-ul nu a fost foarte bogat in intamplari, nu la fel pot spune despre miniexcursia pana in Timisoara si inapoi organizata de vara-mea Alina si Erwin, sotul ei. Scopul misiunii (nu radeti!): concert Shakira. Ei, dar pana sa ajungem acolo am trecut prin Targoviste unde am petrecut o zi vizitand Turnul Chindiei, Manastirea Dealu samd si apoi am mancat, am baut si am dormit. Ce iti poti dori mai mult?

A doua zi am pornit spre Sibiu via Curtea de Arges si apoi Balea prin Transfagarasan. La Balea Lac cand am iesit din tunel nu vedeai la 1m de ceata ce era. Ca sa nu mai vorbesc de frig. Mi-au degerat mainile si tremuram cu pulover si geaca pe mine. Dovada ca inca mai erau bucati destul de mari de zapada, desi cam murdare. Am ajuns si la Sibiu, ne-am cazat la o pensiune demna de toata lauda la margina orasului (Casa Anca) si am plecat spre centru.

Vizita ne-a fost insa inegurata doua evenimente nefericite. Primul a fost ca pensiunea din Timisoara la care facuseram rezervari cu mai bine de o saptamana in urma ne-a tras clapa: cand am sunat sa facem confirmarea ne-au trantit-o ca nu mai au locuri. In dulce stil romanesc cei de la pensiunea Dominique & Nathalie (cred ca asa se scrie, pana si numele e de rahat) s-au facut ca nu ne mai tin minte si probabil au dat camerele noastre pe cine stie ce pret dublu sau cine stie cui mare pilos. Ce e si mai rusionos (vorba Alinei) e ca nu ne-am fi asteptat la asa ceva din partea unui hotel din Ardeal/vestul tarii, unde ne-am fi asteptat la mai multa civilizare si deschidere spre occident. Fiind oameni linistiti si la locul lor nu ne-am dus nici sa le facem scandal, nici nu le-am facut reclamatie, desi asa ar fi meritat, chit ca probabil nu am fi obtinut nimic. Asa ca o scriu cu litere mari aici, poate are vreun cat de mic efect in afara de faptul ca imi descarc eu nervii: NU VA DUCETI LA PENSIUNEA AIA DE RAHAT, SA RAMANA FARA CLIENTI, SA DEA FALIMENT, SA MOARA HANDICAPATII DRACU'!!!

Si apoi nici n-am gasit un restaurant ca lumea si totodata cu mese libere in Sibiu, care tocmai gazduise nu stiu ce festival la care a cantat si HIM si pe langa asta era plin de schele de reparatii pentru la anu' cand o sa fie "capitala culturala europeana" cica. Dupa mai bine de o ora de cautari si alte mostre de nesimtire romaneasca la o pizzerie "italiana" am ajuns tocmai pana in Dumbrava ca sa mancam la un restaurant "traditional" de la intrarea in Muzeul Astra - un fel de Muzeul Satului dar mult mai extins, despre care am inteles ca este foarte frumos, desi n-am avut timp sa-l vizitez. Dupa ce am mancat mai ne-a trecut supararea si ne-am mai linistit cand ne-am intors la bunele conditii de la pensiune.

Dimineata urmatoarea n-am reusit sa terminam omleta imensa si gustoasa pe care ne-a pregatit-o gazda (micul dejun fiind inclus in destul de convenabilul pret de cazare) si am purces mai departe spre Timisoare. Drumul a fost in regula in ciuda reclamei proaste, atat portiunea Lugoj-Timisoara a fost execrabila. In Timisoara ne-am plimbat un pic prin strazi si piete, am vazut Catedrala si apoi am baut in suc la una din multele terase din agreabilul parc din fata ei. N-am apucat decat sa ne lasam bagajele la gazda noastra salvatoare fara de care am fi ramas pe drumuri si am plecat grabiti si impunsi de Alina sa prindem locuri bune la concert.

Ne-au tinut 3 ore in picioare cu un DJ retard care ne-a bubuit urechile cu muzica lui de club cu basi de-ti tremurau ochii in orbite. Dar concertul a meritat. Unii au ras de mine ca ma duc la Shakira, stiindu-ma drept rocker, dar pe de o parte nu conteaza ce stil asculti preponderent, poti oricand sa gusti si din celelalte, iar in al doilea rand nici nu va imaginati cat de inspre rock poate fi un concert Shakira. N-am sa ma intind prea mult cu recenzia, dat fiind ca deja am scris destul de mult, dar am sa notez cateva lucruri.

Turneul poarta numele albumului "Oral Fixation" (vol. 2) si m-am interesat si am aflat ca este vorba defapt de un termen psihologic derivat din etapele psihosexuale ale lui Freud. Cautati si voi pe Wikipedia si cititi. Deci m-am lamurit ca tipa nu e proasta, iar versurile (inclusiv cele in spaniola) sunt destul de serioase si controversate. Si pe deasupra e si talentata, ca sa nu mai vorbesc cat de buna e si cum se misca ca o cadana. Surpriza a fost insa ca in fata unei multimi de fani adunati ca sa o vada interpretand hiturile ei de pe MTV, Shakira si trupa ei au facut o demonstratie de muzica live pop-rock de calitate.

Concertul a inceput cu Baba O'Reilley a lui The Who (daca nu gresesc) in boxe, desi publicul a inceput sa aclame crezand ca e vreun fel de melodie de-a ei de introducere. E frapant modul in care o masa de oameni inculti din punct de vedere muzical pot intra in contact cu melodii de calitate. Apoi a aparut Shakira in panataloni largi negri si tricou tot negru. Melodii spre rock alternativ si balade mai mult in spaniol, din cand in cand o pleata creata de-a ei aruncata in vant in stilul headbanger. Apoi a dansat in stilul binecunoscut, dar ne-a etalat si capacitatile ei de balerina, coregrafice si de canto. Un spectacol reusit, chiar daca nu a fost atat de mult lume pe cat se astepta, poate un pic cam scurt, dar incheiat in tromba cu un bis acompaniat cu o explozie de confetii peste public.