miercuri, 29 noiembrie 2006

Minunata poveste despre cum am ajuns sa cantam la Sala Palatului

A fost odata ca niciodata Studentiada. Adica un fel de Unifest care a aparut anul asta. Fiind abonat la infoatpoli primesc pe mail intr-o zi anuntul - concures "Talente fara impresar". Gata tata, ne bagam. Trimite mail, vorbeste cu Elena Mitrescu(10x) care se ocupa de organizare, pac, totul e stabilit: vom canta. Bineinteles, inca de la inceput m-am pus in garda, fiind obisnuit cu chixuri precedente: cand nu ne-a lasat Nelu Dumitrescu de la Iris sa cantam acu 2 ani la balul automaticii pe pretext ca nu se atinge nimeni de tobele lui (pe de alta parte si pe buna dreptate, pentru ca sonorizarea n-a adus tobe, caci nu i-a anuntat nimeni ca mai canta o trupa). Sau altadata cand ne-am carat pana la Sinaia si noi si Basic cu sculele dupa noi ca sa cantam, cica, la Festivalul Toamnei. E de prisos sa va povestesc cum arogantelul tinerel de la organizare ne-a explicat ca nu mai intram in program pe motiv ca pilosii de primarie si-au bagat fetitele de 16 ani sa se sparga in talente si ca oricum nu mai e timp de sound check si va canta numai Voltaj. In fine, trecem peste asta.

Niciun comentariu: