Motivul pentru care scriu acest blog acum este ca nu pot sa fac nimic altceva in loc. Cum asa? Simplu. M-am sculat de dimineata (la 11 dupa ora noua) cu o durere moderata de mijloc (ceva comun pentru un programator sedentar ca mine). Cert e ca in momentul in care am incercat sa-mi inchei siretele la stangul (dupa ce in prealabil am reusit la dreptul) m-a fulgerat o durere ca in visele cele mai urate, care m-a paralizat in pat (asta dupa lungi chinuri de a ma sui in el). Asta e genul de durere care te face sa vrei sa-l scuipi in fata pe ala care canta ca "pain is an illusion" chiar daca in mod normal obisnuiesti sa asculti cu placere piesa respectiva.
Asa ca iata-ma acasa, dupa ce m-am invoit de la serviciu, stand in aceeasi pozitie in care as fi stat si acolo, pironit pe scaun in fata calculatorului si asta pentru ca am constatat ca in orice pozitie as sta ma doare aproape la fel (chiar daca am eu senzatia ca pozita asta "ergonomica" m-a bagat in boala). Si de ce nu m-am dus la munca? Pentru ca nu reusesc sa ma aplec sa-mi bag nenorocitii aia de adidasi in picioare.
Dar am reusit o performanta uimitoare cu aceasta ocazie, am terminat Taofizica lui Fritjof Capra, carte pe care din anu I tot ma chinui sa o citesc. Va povestesc cu alta ocazie despre ce e vorba si cum dupa atata chin de lecturi fragmentare mi-am risipit tot entuziasmul. Dar am terminat-o si asta e ceva. Caci, de, mergem pe ideea ca o carte citita pe jumate nu se numeste ca e citita, ci infruntita. Insa la cate carti am infruntit eu la viata mea, ce mai conta una. Pana la urma pentru programul meu de lectura (odata la 3 seri in medie, in raportul de ora de citit la 10 de programat) e o reusita ca mai le si termin. Deci, cum spuneam, am terminat-o (asta in loc de concluzie care lipseste cu desavarsire).
Si ca sa continui firul epico-liric comico-absurd, iata-ma captiv in camera de camin, tastand la un blog ridicol. Ce e mai culmea e ca nici pana la cantina n-am putut sa ma duc sa mananc si eu ceva, asa ca am continuat sa pun caramizi la constructia pe care o fac - incerc sa-mi pun etaj la gastrita ca sa pot sa ii zic ulcer in mod oficial. Asa ca mi-am comandat pizza. Nesimtita aia de la telefon mi-a ras in nas cand i-am zis ca eu nu stiu ce pizza au ei acolo la Maxx si ca sa-mi trimita una oarecare. Eu ce sa le fac daca nu le pun si ei pe Internet ca oamenii. Pai ce dracu, suntem in plina era informationala, nu? Deja numarul celor ca mine care ar face totul de la calculator daca s-ar putea a inceput sa creasca simtitor.
Cred ca ma opresc aici, deja e timpul sa schimb pozitia, ca sa imi dau impresia ca ma doare altfel. Sa vedem poate imi trece pana joi. Asta e un apropo subtil ca joi cant cu trupa in Big Mamou si vreau sa ma dau rotund si pe aceasta cale. Mama, ce polivalent sunt. Pe de alta parte e si o invitatie sa veniti - adica voi cei care cititi si n-ati primit o invitatie speciala din partea mea pana acum. Din pacate sunt atat de aiurit ca nu sunt in stare nici macar sa tin minte o amarata zi de aniversare a relatiei mele cu prietena... si au trecut ceva luni. Asa ca va sfatuiesc sa nu aveti asteptari de la mine. In fine, ati inteles ideea, va astept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu