Televizorul - masina de rumegat plictiseala, este o unealta care usureaza munca traductoarelor sistemului nostru senzorial pentru a-si transmite mesajul pana in adancul constiintei noastre.
Poate cea mai reusita unealta de control a maselor, televizorul este mai mult decat un mediu de transmitere a informatiei, este un controlor al dispozitiei. Precum ziceam, din plictiseala iesi greu, iar stimulii trebuie sa foarte intensi si atractivi. Televizorul nu face acest lucru, ci doar alimenteaza plictiseala. Pentru a te smulge din lanturile letargiei iti trebuie o oarecare disciplina, trebuie in primul rand sa te concentrezi asupra ceea ce faci. Iar concentrarea este activitatea unui aparat important al mintii noastre - atentia, care spune cate si ce informatii vor fi procesate de creier din cele covarsitor de multe pe care ni le ofera mediul.
Ceea ce par activitati firesti de zi cu zi precum mersul pe strada, recunoasterea obiectelor, mentinerea echilibrului, a staturii bipede, mersul, urmarea unui drum sunt defapt procese cerebrale complexe si totusi atat de rapide incat par instantanee. Am trait insa pe pielea mea sa ma vad pus in dificultatea de a percepe integral un decor aglomerat, plin cu oameni, masini, cladiri fata de cel mai obisnuit si mai simplu al casei. Atentia este cea care decide ce anume din datele senzoriale este important si in ce ordine si cu ce prioritate vor fi analizate pentru a da impresia finala ca scena este cunoscuta in totalitatea elementelor ei. Bineinteles, dca veti inchide ochii veti constata ca nu sunteti in stare sa reproduceti scena vizualizata anterior, ci doar componente disparate si instabile, ceea ce dovedeste ca si asa atentia dumneavoastra nu este perfecta, ci ofera doar o aproximatie cognitiva a lumii. Cu toate acestea ea poate fi imbunatatita.
In cazul plictiselii insa, constructia atentiei se naruie, mai ales in sensul implicarii rationale in activitatile curente. Manifestarile devin mai degraba instinctive, reactiile sunt necontrolate, iti creste nivelul empatic, iar scopurile si planurile isi pierd consistenta. Similara oboselii, desi cauzata ei intodeauna, plictiseala te plaseaza intr-un punct vulnerabil: devii un burete care absoarbe orice, fara vreo putere de discernamant (rational sau etic), ci esti doar un zombie care actioneaza pe baza mecanismelor placere-dorinta. Diverse tulburari (congenitale sau acumulate in timp) isi fac simtita acum prezenta, precum fixatiile (orale), maniile sau pornirile obsesiv-compulsive. Ajungi sa crezi ca un numar din ce in ce mai mare de lucruri ti se cuvin, fara pic de efort din partea ta. Nu ai chef sa mai muncesti pentru a obtine ceva deoarece vezi rostul. Adopti pozitia copilului ingrijit de mama, chiar daca nu mai este multa vreme neputincios. Alegi sa traiesti toate evenimentele intr-o semi-implicare protectiva, care sa te fereasca de eventualele finalitati nedorite, opuse placerii - esec, durere, tristete.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu