Cumplit mestesug de tampenie

Iata cu ce m-am ocupat in ultima vreme.

Am cantat vineri in clubul din Campina, dupa cum se vede in afisul de mai sus. E prima data cand ne-am facut afis, nu ca am canta noi prea des, dar se pare ca in ciuda lui tot nu prea a venit lume. Biletul l-am pus la 50 de mii ROL. Poate ca unii s-au speriat de dat bani si au plecat, dar mie mi se pare destul de rezonabil si asta e. Cui nu-i convine sa un intre. Asa ca a fost din nou o cantare clasica de club in Campina, cu oamenii la mese, cativa baieti intr-un colt care dadeau din cap si noi pe scena facandu-ne treaba. Nimic neobisnuit, nimic iesit din comun, doar noi incercand sa nu dam gherle. Si tot le-am dat pana la urma, dar n-a fost chiar asa de rau. Am inregistrat pe noul laptop al lui Boaba (Mac cu Intel Dual Core) iesirea din mixer si am constatat apoi ca a iesit bine, chiar prea bine in ceea ce priveste claritatea sunetului: se aude orice zgomot, orice gherla, orice paraitura si orice guitat din voce. Si n-am dus lipsa: primele 3 piese le-am ruinat din cauza vechiului meu efect de chitara prin care am bagat bass-ul ca sa se poata acorda usor in drop-d, dar mufa de intrare fiind stricata a parait si bazait ingrozitor. Asta spre disperarea lui Stefan care credea ca e chitara lui de vina (ca obisnuia sa mai faca surprize d-astea, dar de-abia o reparase) si incrancenarea lui Boaba care se lupta cu un prelungitor apasand pe cablu ca sa faca contact mai bine (moment in care unii spectatori au avut iluzia ca Boaba ar vrea sa dea din cap, dar doamne fereste! :D). Apoi chitara mea a fost cam incet, al lui Stefan suna horibil, mai ales distortul care semana cu un gater de lemne, iar vocea mea deja ragusita a cedat pana la sfarsit. Am facut si pauza pentru prima data in "cariera" noastra si am inceput dupa ea "in forta" cu un Blackest Eyes ratat: n-am mai reusit sa ma inteleg cu Flo la un moment dat. Oricum piesa suna cam goala pe versuri si Boaba propune sa o scoatem din repertoriu. Sa vedem, ca deocamdata avem 12 piese cu tot cu cover-urile. Cat despre Flo a mai dat prin praf niste piese, dar nu chiar asa de grav pe cat avem si noi si el impresia. Unele piese iar le-a accelerat de ziceai ca vrea sa ma omoare, ca nu mai aveam suflu sa cant. L-am injurat cu totii si pe urma l-am iertat, as usual. A, si bine ca n-a baut de data asta :P (dupa cantare a fost insa cu totul alta problema). Mai am avut niste dificultati tehnice cu noul meu procesor, Bogdan ne-a lucrat ca ne-a taiat vreo 2 piese din inregistrat pe la mijloc-sfarsit asa si Shobo inca nu ne-a dat partea de dupa pauza a filmarii (ne rugam sa mai existe :D). Pana cand reusim sa asamblam inregistrarile in ceva ce poate fi audiat/vizionat ca lumea, iata un mic snippet oferit de Stefan. Curand sper sa punem pe picioare si un mic site Sindromul Hamangia, cu un minim de design, informatii si media.

In rest m-am ocupat de lucrarea de diploma, intr-un fel de efort sisific si idealist al meu de a scrie singur un engine de fizica pentru jocuri 3D. Pentru cei care ma cunosc mai bine, nu este noutate, ei stiind ca ma ocup cu asta, cu intermitente inca din anul I. Asta inseamna ceva ani buni, dar si in cazul formatiei, n-am reusit sa concretizez prea multe din aceleasi doua motive: 1. e greu si 2. nu m-am ocupat numai de asta. Asa ca in incapatanarea mea de a le face pe toate, m-am lasat de serviciu, am convins o profesoara sa o fac lucrare de diploma si le-am spus alor mei ca o sa stau sa ma ocup de scoala, ceea ce se intampla sa fie mare parte adevarat. A trecut insa ceva vreme de cand lucrez la super proiect, am facut cateva progrese, dar am constat ca ma misc greu si, mai mult, defapt reinventez roata. Ei bine, mi-am zis, n-oi fi nici primul nici ultimul care impinge piatra in susul dealului, problema care apare este insa cea de motivatie psihologica. Si acum ca si alte dati a inceput sa mi se ia ingrozitor de programat singur in camera la acest cumplit mestesug de tampenie. Pe de o parte am trecut de varsta idealurilor si imi spun ca ar fi mai bine sa-mi gasesc un loc de munca bine platit, pe de alta ma agat cu dintii de aceasta ultima bucata de scoala pana in vara, care ar putea ultima mea farama de libertate veritabila in viata asta desarta. Asa ca ma ghidez dupa principiul: daca un lucru n-are sens, finalitate sau beneficiu, atunci nu-l face; daca toate nu au, atunci alege cateva care iti plac mai mult.

Totusi, deprimat cum sunt la ora actuala, obosit sa mai incerc de o saptamana sa detectez coliziunea dintre un cilindru si un paralelipiped, am hotarat sa ma dedau nepasarii si letargiei, iresponsabilitatii si pauzei de formule, cod sursa si articole tehnice. Nu inainte de a face un gest simbolic: va predau pe aceasta cale cheile travaliului meu. Si fac asta in contradictie cu ce am mai discutat si hotarasem, adica sa nu divulg nimic din toate cunostintele pe care le-am acumulat in anii astia, in speranta ca poate poate scot niste bani pe faza asta. Nu sunt un fan al open source-ului, dar daca nu ar fi fost disponibile pe internet toate documentatiile si exemplele pe care le-am folosit (chit ca seamana cu descifrat hieroglife fara piatra de la Rosetta), n-as fi facut nimic. Asa ca ar fi egoist din partea mea sa nu impartasesc la randul meu :). Sau mai degraba e o incercare disperata de gasi pe cineva care sa se priceapa si sa ma poata ajuta/colabora. Oricum, pe cei mai multi dintre voi nu va intereseaza subiectul, iar sansele de raspandire a acestui link de aici sunt la fel de mici cu cele pe care le estimez pentru a mai gasi pe cineva in tara asta care sa se ocupe de treaba asta. But I guess you never know...