Of books and men

Intr-adevar a trecut ceva timp de cand nu am mai postat, dar am vrut sa astept sa mai se coace niste idei in capul meu inainte sa le astern pe foaia virtuala a blogului. Am avut o saptamana aproape de vacanta, timp in care am lancezit in caldura asta toropitoare, am citit presa si am frecat-o prin camera.

Duminica am fost la Bookfest. Placut, aer conditionat, un fel de CERF cu carti, oricum, asa cum au declarat organizatorii, mai bine decat ca la vechiul Bookarest organizat la TNB. Intre timp Gabriel Liiceanu scoate o carte noua despre Romania si minciuna si renunta la un nou mandat ca presedinte al asociatiei editurilor. Eu mi-am cumparat 4 carti cu ocazia asta. Cand le mai citesc nu stiu, probabil ca la vara. Cea mai buna investie a fost cred o noua carte de Fritjof Capra, dat fiind ca Editura Tehnica nu mai are librarie mai nou, vinde doar pe net, iar cartile lor nu prea le gasesti in celelate librarii.

Un alt autor cu care am facut cunostinta este Konrad Lorenz, de care unii poate au auzit, eu insa nu. Citez de pe coperta spate a cartii "Cele opt pacaate capitale ale omenirii civilizate" o scurta descriere a tipului: "Fondator al etologiei (stiinta comportamentului animal) si laureat al Premiului Nobel pentru medicina si fiziologie in 1973, Konrad Lorenz a devenit cunoscut dincolo de granitele comunitatii stiintifice prin studiile sale asupra agresivitatii, in care extinde principiile etologice la comportamentul uman."

Cartea face parte din seria "Pasi peste granite" cu care m-am delectat de cativa ani incoace fiind cea mai buna colectie de popularizare a stiintei din Romania contemporana, chiar singura am impresia. Imi place foarte mult acest titlu pentru ca este acelasi cu al unei colectii de eseuri al marelui fizician, fondator al mecanicii cuantice, Werner Heisenberg. Si ca sa vedeti cum se leaga lucrurile, coordonatorul de la Humanitas este Vlad Zografi, despre care citind in "Usa interzisa" am aflat urmatoarele fapte: absolvent al facultatii de fizica, specialist in fizica cuantica cu doctoratul la Paris, Vlad Zografi isi arde diploma si renunta la cariera sa stiintifica pentru a deveni editor la Humanitas si unul din cei mai apreciati dramaturgi ai momentului (cel putin asa se lauda Liiceanu).

Revenind la carte, am sa enumar cele 8 pacate, notand alaturi de ele nu o scurta descriere ci ma degraba o scurta parere de-a mea:

• suprapopularea - nu e vorba de explozia demografica din China, ci poate mai degraba de inghesuiala din Japonia. Precum zicea Patapievici pe undeva numarul de persoane pe care un om poate fi in contact social se ridica unde pe la 150, cam asta fiind marimea gintei si a subgruparilor sociale actuale totodata. Defapt ideea este ca oamenii devin foarte irascibili in marile aglomerari urbane, cea mai buna analogie fiind RATB-ul.
• distrugerea mediului natural - carticica e scrisa in anii 70, povestea e veche, desi in Romania e foarte actuala. Noi inca nu stim prea bine ce inseamna reciclare sau strangem gunoiul de pe jos. Si nici ce sa facem cu Rosia Montana, Delta Dunarii sau Vama Veche.
• competitia umana acerba - o idee simpla, dar frapanta. De ce ne zbatem atat sa avem bani si comfort? O intrecere a omului cu el insusi care a pornit dintr-un instinct de supravietuire si a scapat de sub control. Nimeni nu stie exact de ce o face.
• atrofierea simturilor - alta idee simpla. Omul alearga atat de mult dupa placere si lux incat a uitat ca mai trebuie sa sufere si de privatiuni. Este o explicatie pe care autorul o foloseste pentru a explica blazarea tinerilor: lipsa unui tel, a unei lupte atunci cand totul ti-e pus pe tava. Cine stie? Poate are dreptate.
• degradarea genetica - intotdeauna am fost in dubiu cu darwinismul. Mie imi suna mai bine lamarckismul dar se pare ca a fost infirmat stiintific. Singurul mod in care se face adaptarea genetica este prin selectie naturala. Atat ca procesul este aproape blocat la oameni din cauza evolutiei medicinei si a tehnologiei. Avem insa grija sa mai facem un razboi din cand in cand sau o bomba prin metrou ca sa mai selectam din populatie.
• ruptura de traditie - aici e vorba mai mult de generatia hippy de atunci pe care savantul o combate si totodata incearca sa o explice pe baza studiului agresivitatii manifestat sub forma de ura de rasa, care include si dispretul generatiilor trecute. De fapt neofilia asta e un caracter al (post)modernismului, fiind un fel de pacat perpetuat din Renastere.
• receptivitatea la indoctrinare - desi pune mai mult accentul pe critica behaviorismului american (care oricum a apus) se refera si la tehnicile de manipulare a maselor prin media si reclame.
• cursa inarmarilor si bomba nucleara. Nu mai e Razboiul rece, in schimb avem Iranul, Pakistanul si cati altii, ca sa nu mai vorbesc de superputeri. Dar zice si el, ca nu e pericol asa mare decat in celelalte cazuri. E daor un pericol mai tangibil, oricand poate sa ne pice in cap si sa ne rada.

Cam asta e cu agresivitatea si cu starea lumii din ziua de azi. Desi scrisa acu multi ani, carticica asta se potriveste bine si cu ziua de azi. Si mai ales noua care nu am apucat sa avem asa mult experienta in capitalism precum vesticii care s-au confruntat deja cu o serie de probleme pe care noi le privim dupa 50 de ani de comunism precum vitelul la poarta noua. Intre timp tineri vandali de atunci s-au mai cumintit si au devenit coorporate. Prin Franta studentii se mai dedau inca la manifestatii si violente si mai nou se pare ca si in Grecia. N-ai sa vezi asta in Romania pentru ca suntem un popor indobitocit. Precum spunea Kundera, nu poti sa compari stanga franceza cu asuprirea comunista est-europeana (si urmarile ei - completez eu).

Am scris eu intr-un blog despre un experiment cu soareci. Ei bine se pare ca trebuie sa mai citesc Konrad Lorenz si despre etologie ca sa ma luminez despre natura umana/animala. De asemenea am mai aflat niste chestii interesante pe la scoala: dilema prizonierilor, eficienta Pareto, echilibrul Nash (ala din A Beautiful Mind), concepte din teoria jocurilor, economie si sisteme multi agent care se aplica foarte bine in viata reala. Se pare ca modul in care indivizii dintr-un grup intr-un sistem social determina inerent aparitia agresiunii si a exploatarii. Deci e ceva natural .

Am sa inchei cu o gluma austriaca, la prima vedere cam seaca, la care apeleaza KL cand face referire la faptul ca "dezvoltarea tehnologiei si a farmacologiei determina o intoleranta crescanda fata de ceea ce provoaca cea mai mica senzatie de neplacere" (desi este un combatant al ideii ca stiinta ar duce la umanizare, ci mai degraba stiinta este dezumanizata de factorii de mai sus).

"Azi ii fac o bucurie cainelui meu. Ii trag o mama de bataie si apoi ma opresc."

Nota de subsol: Bai Vali, daca cumva ai citit si ajuns pana aici (las' ca poate citeste Sandulescu), sa vii sa-ti dau cartea sa-i facem un comentariu la ora de dirgentie cand mai mergem pe la o terasa, un 24, un Club A ceva .