Blue October este o trupa pe care am descoperit-o recent dupa ce am auzit pe City FM piesa Hate Me. M-au atras la ea vocea in stil Peter Gabriel si versurile realisto-naturisto-post-moderniste. Defapt as putea sa jur ca o bucata din piesa seamana exact cu una de-a lui Peter Gabriel, ma gandeam la Sailsbury Hill, dar nu este ea. Nu am fost surprins insa cand in biografia baietilor am gasit printre influente pe fostul solist de la Genesis.
Mi-am mai luat de pe net niste piese, am vazut videoclipul la Hate Me - par interesanti. Cel mai dubios este ca vocalul afiseaza o imagine undeva intre punk si The Cure iar muzica este neasteptat de linistita, catalogabila prin zona adult alternative (Counting Crows, Goo Goo Dolls as spune), desi chiar versurile unei melodii critica faptul ca in ziua de azi fiecare melodie trebuie sa apartina unui gen si fiecare gen sa aiba un nume.
De ce Argue with a tree? Este defapt numele unui album live al Blue October, pe care este clar ca eu nu l-am ascultat. Ceea ce m-a atras subit la aceasta metafora insotita de companionul ei imagistic (coperta albumului pe care o vedeti la inceput) este faptul ca se potriveste extrem de mult cu ceea ce fac eu in acest blog. Ma cert cu un copac.
Poate ca fiecare dintre noi ar trebui sa se duca in padure la copacul sau si sa certe cu el. Cu siguranta, stim cu toti, copacul nu va vorbi niciodata, dar mai mult copacul nu va resimti insa nici o trauma, parere de rau sau mustrare de constiinta. Tu vei zbiera la el si te vei consuma iar el iti va absorbi cuvintele nepasator si impasibil. Nu va lansa nici macar un vag comentariu. Simplul fapt ca ti-ai pus refulariile in vorbe, ca ti-ai materializat frustrarile in insulte, ca l-ai invinovatit pe bietul copac pentru toate esecurile tale te poate face sa te simti mai usor. E ca si cum copacul ar fi mancatorul tau de pacate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu