Informatia curge in cascade si fluvii in ziua de azi. Cea mai mare problema ramane insa aceesul la ea. Exista multa prea multa informatie, iar mintea omeneasca este incapabila sa o proceseze si sa o indexeze pe toata. De aceea eu cred ca acesta este unul din motivele aparitiei maladiilor recente ale sufletului ca sa le zicem asa sau, ca sa le dam un nume global, ma gandeam la Sindromul Supraincarcarii Informationale.
Apar aici si probleme etice si politice: citeam recent ca Google a lansat finalmente varianta in limba chineza, dar puternic filtrata si cenzurata in conformitate cu un acord semnat cu guvernul de la Beijing:
“Internautii chinezi nu vor putea accesa de acum inainte nici o informatie referitoare la drepturile omului, la evenimentele din piata Tienanmen, la secta neobudista Fa Lun Gong sau la independenta Tibetului. Pina si activitatea disidentilor politici chinezi, care sint foarte influenti in afara granitelor, va fi supusa cenzurii.” (Cotidianul, 2 februarie 2006)
Cine ar fi crezut ca la inceput de al treilea mileniu ar mai putea exista un asemenea control al informatiei. Intr-adevar WWW a generat un adevarat boom in domeniul larg raspandirii informatiei, dar n-a scapat insa de sub tutela politicului si mai cu seama de cea a economicului – profitul fiind monarhul cu puteri depline al zilelor noastre.
La antipod de China, in Franta se pare ca a aparut o miscare anti-Google. Ce-i drept intotdeauna le-a placut francezilor sa fie mai cu mot si sa le faca ei pe toate singuri si de-aia nu le place sa-si impuna americanii cultura, valorile, informatia si mai ales cautarea si indexarea ei. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ei nici nu prea pricep engleza. Dar intr-un fel au si ei dreptatea lor, Google a devenit un fel de monopol informational. Consternat de politica francezilor de a da Google in judecata in masa, un autor american incita intr-un articol pe internet ca Google sa-si retraga versiunea .fr ca sa-i lase pe pe europeni in intuneric. Si daca stam bine si ne gandim el chiar afirma atotputerea motorului de cautare care a spulberat in ultimii ani intreaga concurenta, printre care MSN, Yahoo, AltaVista.
Nu zic, am tot respectul pentru specialistii de la Google, au printre cei mai buni programatori din lume si ii cam bat pe Microsoft la popou. Pe langa portalul web, au mai facut si Google Earth (care e pur si simplu genial), Gmail, Google Talk, servicii de traducere etc si acum cica vor sa faca si un sistem de operare bazat pe Linux Ubuntu. Ceea ce e destul de paradoxal pentru ca plecand de la o filozofie deschisa in ceea ce priveste programarea si cercetarea in mediul universitar cum e OpenSource se ajunge la o filozofie inchisa in ceea ce priveste libera curgere a informatiei. Atata timp cat informatia e acolo pe web, dar noi nu putem ajunge la ea pentru ca nu stim de ea e ca si cum n-ar fi. Google e calea cea mai sigura, dar de unde stim ca Google ne ofera calea cea mai buna sau cel putin toate caile posibile? Cine controleaza, amendeaza si cenzureaza Google? Cine are macar drept de veto asupra Google?
Asa ca poate a venit momentul pentru un OpenSearch – by the people and for the people cum ar zice americanii. Transparenta totala, acces garantat pentru toata lumea, democratie informationala, noua utopie a inceputului de mileniu trei.
In alta tara asiatica, de data asta Coreea de Sud, se petrece un alt fenomen: invazia jocurilor online. Daca acum cativa ani un copil de 12 ani murea de extenuare in fata calculatorului jucand Starcraft, de curand odata cu impunerea conceptului de MMORPG firmele producatoare de jocuri inregistreaza un profit masiv pe acest segment de piata, raportand milioane si chiar zeci de milioane de abonati. Mai mult, gameri au creat si un fel de curs de schimb intre valutele din economiile virtuale si cele reale – www.mmomarkets.com , transformand placerea de a juca intr-o meserie ca oricare alta, dar functionand in subteran.
Din nou China vine si incearca sa pun zagaz acestui flagel, legisland interzicerea jocurilor “violente” – adica care implica lupa unu la unu (defapt cam majoritatea) – si limiteaza durata de joc la 3 ore.
“The government in Beijing is reported to be introducing the controls to deter people from playing for longer than three consecutive hours.
The measures are designed to combat addiction to online role-playing games such as World of Warcraft and Lineage II.
More than 20 million Chinese play games regularly, mainly in net cafes.”
Se pare ca toate acestea au atras atentia psihologilor suscitandu-le curiozitatea in legatura cu motivatiile gamerilor si efectele secundare ale incursiunilor indelungi in VR. Un tip pe nume Nick Yee a pus bazele unui proiect online numit Daedalus care a facut de curand 3 ani si numara in jur de 30.000 de participanti, toti jucatori inraiti de MMORPG.
Revenind la Franta, aflam ca guvernul a lansat un program de intr-ajutorare a industriei de jocuri video, atat ca impune o conditie drastica: nu va incuraja pornografia si violenta. Ce mai ramane? E clar ca banii mari nu ies din jocuri pacifiste, educative, dragute, roz bombon in picatele. Va las pe voi sa trageti concluziile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu