Muncesti ca sa traiesti sau traiesti ca sa muncesti?

O tema mai veche pe fondul unor ganduri mai noi. Este un fel de mit al eterenei reintoarceri la aceleasi si aceleasi probleme cu care se confrunta individul de milenii. S-au scris atatea pagini, a curs atata sange, nopti nedormite, chin, creatie, disperare, intrebari fara raspuns si totusi asta nu ne ajuta cu nimic pe fiecare dintre noi atata timp cat nu fac parte integranta din noi. Degeaba a scris cutare filozof o splendida analiza sau critica pe tema nu stiu carei probleme umane fundamentale, asupra fiintei, ratiunii de a exista, metafizicii, cunoasterii, eticii, constiintei etc daca eu sau tu sau el nu l-a citit. Degeaba unii citesc, daca nu inteleg. Sau uneori citesti si iti dai seama ca erai si tu de aceeasi parere ca si acum ai descoperi un adevar pierdut, demult ascuns in adancurile tale. Pana la urma cea mai importanta filozofie este aceea a lucrurilor de zi cu zi, acea filozofie pe care o desira necontenit vocea din capul tau, o filozofie arhetipala parca desprinsa din etericul incostient colectiv, o filozofie a incercarii si erorii.

Ieri venind cu Lex de la scoala am auzit schartait de frane. Ne-am intors sa vedem despre ce vorba. Un accident de masina. Un baiat intins pe jos, nemiscat, parea mort, cu un hematom rosu si imens pe spate. Intr-un final l-am vazut miscand o mana, am respirat usurat. Printre oameni un 0m intre 30-40 ani tipa in continuu si injura la adresa soferului tampit. Lumea se uita muta si tampa in timp ce el isi usca gura degeaba, iar victima zacea nemiscata pe asfalt impresurata de 2-3 temerari care il atingeau usor pe umar si il intrebau "Esti bine?". Ca si mine dealtfel nimeni nu avea mai mult notiuni de prim ajutor si oricum probabil ca ar fi inceput sa se certe asupra a ceea ce e mai bine de facut: sa-l miscam, sa nu-l miscam? etc. Intr-un final a venit ambulanta. Am plecat, desi parca as mai fi stat si pana venea politia. Dar n-as fi fost decat un bystander curios. Mai bine ca am plecat, decat sa continui sa ma chiorasc ca totii cei stransi la circ.

Esti atat de aproape de moarte la fiecare pas pe care il faci incat nici nu realizezi. Si poate daca ai realiza ai trai terifiat. E mai bine sa fii inconstient si nepasator. Omul care tipa spunea ca a fost la 5 m in spatele victimei. Nu-l condamn ca vocifera, caci suvoiul adrenalinei poate transforma pe oricine cand moartea trece suierand pe langa tine. Chiar e bine ca facea gat, chiar e nevoie de asemenea oameni. Oameni cu curaj. Oameni care sa denunte agresiunea oamenilor asupra oamenilor. Suna ca un fragment de doctrina, dar defapt e vorba de un concept mai veche si mult disputat: dreptatea. Cu totii vrem ca lucrurile sa fie drepte, nu strambe, iar turnura evenimentelor sa fie cea dreapta, si nu cea stanga, desi uneori e rau sa fii si de extrema dreapta si de extrema stanga, incat cateodata te intrebi care cale e mai buna. Te aflii oare pe "the path to the dark side"?

Citeam cu o zi inainte articolele de pe www.stagiipebune.ro. Interesante, reale, pragmatice, incitante la reflectie, relevante insa numai pt Automatica sau mai bine zis pentru o elita restransa de oameni superinteligenti, supercapabili, supermuncitori si superbaftosi. Noi, plebea... E oare bine sau nu sa te angajezi in timpul facultatii? Este oare nevoia de bani atat de puternica? Este oare scoala atat de proasta? Suntem noi prea naivi? Ne-am ratat carierele sau dimpotriva suntem pe cale sa implinim? The answer, my friend, it is blowing in the wind, cum zicea Bob Dylan.

Poti sa mori maine asa cum a murit si Laura Stoica. Ce ar insemna toate lucrurile pe care le-ai facut pana atunci? Ar alcatui ele o viata asa cum ti-ai imaginat tu ca ar trebui sa fie o viata de om? Anthony Burgess, autorul romanului Portocala mecanica, dupa care a fost facut renumitul film al lui Kubrick s-a apucat sa scrie si sa compuna muzica abia la o varsta tarzie dupa ce a fost anuntat ca mai are de trait mai putin de un an. S-a dovedit a fi o eroare medicala. Nu ne facem cumva prea multe planuri pentru viata? Peste 10 ani, 20 ani, la pensie, un post bun, salariu mare, firma respectabila, promovare, nevasta, copii, familie, taxe, ipoteca, casa, masina, asigurare de sanatate, de viata and so on and so on and so on... it drives you fucking crazy!!!

Si inca o chestie: daca cumva credeti ca aveti un raspuns pentru intrebarea din blast, nu ezitati sa postati un comment. Sunt doar curios.