Mi-era dor sa scriu pe blog si sa insir interminabile monologuri despre ceea ce cred eu. E un act eliberator pentru mine, terapeutic chiar, si pe cat de egoist pare, poate ii ajuta si pe altii. Uite, de exemplu, zilele trecute, am intrat pe contul meu de 360 si am gasit un comentariu nou la un post vechi. Scrisesem ceva despre psihosomatizare in general si cum m-a afectat pe mine in particular, iar persoana respectiva mi-a marturisit ca l-a gasit printr-un search pe google si ca i-a placut cum am vorbit. E placut sa constati din cand in cand ca nu esti singurul care are anumite viziuni si conceptii despre lume, iti da senzatia de apartenenta la o comunitate de ganduri, fie ea chiar restransa.
Astazi voi vorbi despre o alta carte a lui Fritjof Capra numita "Conexiuni ascunse" si avand un foarte lung subitlu: "O stiinta pentru sustinerea vietii, integrarea dimensiunilor biologice, cognitive si sociale intr-o stiinta a durabilitatii". Pompos, nu? Nu chiar. Desi poate l-am ponegrit putin anterior pe autor cand am vorbit despre "Taofizica", dar Capra ramane totusi un ganditor apropiat de inima mea. Unii zic ca abordarea sa este putin grabita, superficiala, grea pentru cititorul neavizat, cu toate acestea cartea mai sus amintita este un bun melanj interdisciplinar, un posibil punct de referinta in evolutia ideologica a mileniului trei.
Ma feresc sa pornesc o descriere structurata pe capitole, ci mai degraba as vrea sa schitez impresia generala pe care mi-a lasat-o mie aceasta lucrare. De unde initial parea o alta carte despre popularizarea stiintei, originea vietii si teoriile cognitive, s-a transformat rapid apoi intr-un fel de introducere in niste notiuni pe care doream de ceva vreme sa le patrund. Am auzit din nou cuvinte familiare - eroare carteaziana, Varella, cunoastere, sistem cognitiv, retele, dar si altele noi precum dinamica neliniara, teoria Santiago sau sisteme autopoietice. Niste lucruri cu adevarat fascinante daca stai putin si te gandesti, lucruri care ma atrag din ce in ce mai mult spre studiul unui domeniu vag si ezoteric: teoria sistemelor, a haosului si a complexitatii.
Parasesc repede acest taram nesigur pentru a ma concentra asupra unui singur cuvant: globalizare. N-am stiut prea bine pana acum la ce se refera si de ce se face atata tam-tam pe tema lui. Eu credeam sincer ca este un lucru bun si se pare ca pana la un anumit nivel asa cred si opozantii ei, referindu-se mai degraba la o globalizare a comunicatiei, dar si altele. De aceea s-a si schimbat titulatura de anti-globalizare in cea de miscare pentru dreptate globala (global justice movement). Dar poate am intrat si eu prea repede si prea adanc in subiect.
De ce mi-ar pasa mie acum dintr-o data de globalizare? Pentru ca se pare ca ma afecteaza la anumite nivele subtile pe care nu le poti percepe usor, dar care treptat se acumuleaza si se poate agrega intr-un oarecare tragic al vietii personale. Ceea ce am realizat este ca masinismul, ca linie de gandire, este ceva real si inca puternic activ in lumea noastra si influenteaza puternic felul in care ne traim vietile. Aceasta se traduce prin faptul ca prin cateva principii puternic inradacinate de a conduce organizatiile si prin sistemul de valori pe care il intretinem la nivel de individ putem conduce finalmente la intamplari precum moartea recenta a unei tinere lucratoare in audit. Partea mai importanta este ca nu mai putem continua sa ne spalam pe maini sau sa aruncam vina pe altii - in cea mai mare parte suntem cu totii responsabili.
Nu vreau sa credeti ca am fost usor convertit de retorica carismatica a acestui scriitor si ca acum cred fara sa cercetez. Nu pot spune nici ca nu m-a cucerit prin felul in care si-o concertat atacul si pledoaria. Exista insa o tensiune bine cladita pe baza unor lecturi precedente, cat si a unei stari de spirit care s-a dezvoltat independent in mine. Senzatia ca setul de valori capitaliste, ca si societatea de consum sunt corupte si necesita o inlocuire prin concepte precum dezvoltare durabila dainuia in mine de ceva timp. Iar aceste lucruri se leaga puternic de odiseea mea si a tuturor a cautarii unui sens in viata. Exista anumite lucruri in lumea asta care iti dau cu adevaratul sentimentul ca traiesti, iar celor potrivnice trebuie sa li te opui ca si cum te-ai lupta cu moartea.
Despre ce este vorba defapt? Pe scurt, sunt lucruri de care ati auzit deja: salbaticia lumii coorporatiste, concentrarea avutiei la nivel inalt, o economie globala automatizata, decuplarea banilor de valoarea produselor, orientarea exclusiv spre profit, reducerile de personal, cresterea numarului orelor de lucru, a vitezei de transfomare, a stresului si a responsabilitatii. Si toate acestea juxtapuse cu saracia mondiala, foamete, razboaie, terorism, exploatarea copiilor, degaradarea mediului si incalzirea globala si cate si mai cate. Problema este ca ele au incetat de foarte multa vreme sa mai fie vorbe goale si trebuie sa inceteze sa mai fie pentru fiecare dintre noi.
N-am sa insist acum asuprea boicotului organismelor modificate genetic in agricultura, aspect pe care il evidentiaza foarte bine Capra atunci cand vorbeste despre bio-tehnologie si esecul dogmei determinismului genetic. N-am sa insist nici asupra perceptelor ecologice precum reciclarea, emisiile zero, ecodesignul sau respectul pentru natura, care cel putin la noi in tara sunt aproape intangibile. Am sa insist insa asupra unei alte fatete ce mi s-a revelat - aceea a ecologiei ca sistem politic si social de idei. Din ce in ce mi se contureaza mai mult ecologia drept substantivul care s-ar preta cel mai bine un nou curent al schimbarii, ca alternativa atat la capitalism si liberalism, cat si la socialism, anarhism sau orice alte miscari nationaliste sau radicale. Recunosc, cunostintele mele politice sunt limitate, ca si cele etice si de orice alta natura sociala. Tind insa sa fiu de partea lui Noam Chomsky, un puternic activist impotriva globalizarii, pe langa faptul ca este poate cel mai influential lingvist al secolului trecut: exista un anumit bun-simt in noi care ne da dreptul sa ne exprimam opiniile politice sau ideologice, fara sa necesitam existenta unui bagaj solid de cunostinte in domeniu.
Societatea moderna actuala (post-moderna dupa unii) ramane in esenta una de esenta profund patriarhala orientata puternic spre acumularea de avutii si spre consum fara discernamant si fara asumarea responsabilitatii fata de generatiile viitoare, caci asta inseamna defapt dezvoltare durabila, asigurarea acelorasi bune conditii de care ne bucuram si celor care vor veni dupa noi - iar asta cere multe sacrificii. Dispretul meu fata de cei care traiesc doar pentru a castiga bani nu este doar unul oarecare, la nivel filozofic-ontologic, de parere personala, este mai degraba incununarea unui potential crescut de opozitie. Intotdeauna am crezut in valorea si importanta contra-miscarilor ca efecte balansante. Sunt in acelasi timp un conservator ca fiecare dintre noi si nici un pacifist convins nu sunt: etologic vorbind violenta este o parte integranta a umanitatii, iar concentrarea puterii in mainile unor indivizi este inerenta supravietuirii. Nu cred in revolutii, dar cred in democratie si in emergenta.
In concluzie, ca sa nu mai ma lungesc, va invit sa meditatii asupra lucrurilor pentre care traiti; sa analizati fiecare lucru pe care dati bani si fiecare actiune prin care faceti bani; sa va studiati la nivel etic si apoi sa va reganditi valorile existentiale ca si cum ati juca in sah - ce efect pe termen (cat mai) lung are fiecare mutare? Trebuie sa realizam ca suntem actori activi in aceasta societate retea (asa cum o descire Manuel Castells, intens citat de Capra) si ca actiunile si atitudinea fiecaruia poate influenta macro-fenomene globale. Bataile din aripi ale unui fluture in Brazilia pot produce o tornada in Texas.
Capra indeamna totodata la descentralizarea retelelor economice si ale puterii, dar si la fortificarea painejenisului de comunicatie si parteneriat mondial pentru o lume mai buna. Si are dreptate, caci poate daca as reusi sa-mi depasesc ipocrizia si resemnarea, as putea sa pun umarul si sa fac ceva; si nu neaparat pentru combatarea foametei in Africa, ci pentru saracia de la noi, cea din Baragan, din mahala sau din canalele aurolacilor. Daca as reusi sa trec peste interese meschine, n-as mai lucra pentru ca multinationale sa prospere dintr-un alt fel de sclavie. Daca mi-as putea invinge egoismul as renunta la tot, i-as baga pe toti in *** si as munci pentru doar pentru o mai buna cunoastere a lumii si a vietii. Daca, daca, daca... si utopia ne asteapta mereu in fata precum morcovul atarnat in fata magarului.
Oameni buni, cred ca e timpul sa apasam pedala de frana si sa ne gandim putin: defapt unde ne grabim atat de tare?
.